Sâmbătă, 28 mai. Penultima zi de festival internațional craiovean, iar străzile sunt deja pline. Nu, oamenii nu au aflat, în sfârșit, de festival și nici n-au pornit agitați spre teatru sau spre locurile în care artiștii (sau criticii) se manifestă. E Craiova care își sărbătorește zilele oraşului. Voie bună oltenească, forfotă de oameni, căldură și-o ploaie scurtă cât un spectacol descriu ultimele 24 de ore.
Dimineața a început serios, sub logo-ul sobru al AICT, Asociaia Internaţională a Criticilor de Teatru, unde shakespearologi, oameni de teatru și studenți teatrologi au luat parte la o sesiune de expuneri pe marginea operei lui Shakespeare și a nevoii de pace și toleranță în lume. Carismatic și plin de vervă, profesorul Octavian Saiu a ghidat, ca de obicei, discuțiile și a deschis dialogul. O mare bucurie a fost prezența radioasă a domnului Emil Boroghină, zâmbind sincer și cald celor spre care își aruncă privirea, cunoscuți sau încă anonimi, cum suntem (deocamdată) noi, studenții. Ca temă de gândire am preuat dilema: pot, oare, Gandhi și Tolstoi coexista în aceeași propoziție?
Mai departe, timpul s-a scurs molcom către seară. 7 PM era ora mult așteptată. De ce? THE TIGER LILLIES PERFORM HAMLET! Cât de plin să fi fost foaierul teatrului, tot am reușit să ochim câteva fețe prietenoase, către care am murmurat timid un „Bună!”, ba chiar am încercat să apreciem activitatea unui cronicar pe care îl citim, cu toate că n-am reușit să aranjăm prea multe cuvinte într-o frază. Eh, stângăcia de toate felurile ne caracterizează și, cumva, ne-am obișnuit cu ea și ea cu noi. Înainte de a stinge luminile, a fost acordat, Premiul de Excelenţă, In memoriam, lui Ion Caramitru de către Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (A.I.C.T./I.A.T.C); un premiu pentru creația antologică a acestui actor de vocație shakespeariană. Programul festivalier a fost completat de spectacolul lui Martin Tulinius, în care tristețea, solitudinea și fragilitatea umană nu se simt grele, ci imponderabile.
Ce materialitate fină și ce vis insolit poate fi teatrul bun!
Marina DRĂGAN
Anul II
