Raluca Cîrciumaru, anul I Teatrologie – Management cultural, Jurnalism teatral
Născută la 1 octombrie 1946 în Piatra-Neamț, Cornelia (Coca) Bloos s-a făcut mare datorită poveștilor bunicii, fără de care refuza să mănânce, și a teatrului radiofonic, imaginându-și fețele din spatele vocilor puternice și expresive ale actorilor. Însă atunci nici nu își închipuia că urmează să împartă într-o zi scena chiar cu acești actori.
Coca Bloos a crezut, aproape 30 de ani din viața sa, că nu este destul de frumoasă pentru teatru. Părinții au îndrumat-o, în schimb, spre Facultatea de Filosofie din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în 1969. Deși a fost ziaristă la cotidianul “Tribuna Sibiului” timp de aproape patru ani, nu a avut niciodată răbdarea să stea — în bibliotecă, în bancă sau la birou — și, astfel, energia ei debordantă a condus-o spre secția de teatru de la Casa de Cultură a Studenților din Cluj, îndrumată de regizoarea Olimpia Arghir, pe atunci actriță a Teatrului Național din Cluj. Şi aceasta a devenit ușa de intrare a întâlnirii dintre Coca Bloos şi teatru.
Cu toate că nu regretă nimic din anii de filosofie și jurnalism, entuziasmul dat de intrarea în lumea teatrului a făcut să dispară din viaţa sa orice altă ocupație de dinainte de actorie. A început ca actriță corp-ansamblu la Teatrul de Nord din Satu Mare şi a fost repede remarcată pentru spontaneitatea și dedicarea ei. Deopotrivă o actriță serioasă și ludică, permițându-și, cu libertate și siguranță, să definească scena pe care joacă, în loc să se lase definită de aceasta, a fost aleasă în rolul Femeia din spectacolul “Războiul vacii” de Roger Avermaete, montat în 1973 de regizorul Alexandru Tocilescu la același teatru. O femeie simplă, locuind la graniţa dintre ţări, traversează fără să ştie punctul de frontieră, pe când îşi plimbă vaca. O intrigă neintenționată pentru declanșarea războiului. Şi o şansă ce a pavat viitoarea carieră răsunătoare a Cocăi Bloos. Spectacolul a avut mare succes, iar actrița în devenire “zbura” cu ușurință prin scenă.
Ceea ce a urmat a fost firesc: după încă patru ani în care a fost distribuită în producțiile Teatrului de la Satu Mare, a jucat la Teatrul de Stat din Brașov, unde, în urma premiului luat pentru rolul Duffy din “A cincea lebădă” de Paul Everac, la vârsta de 33 de ani, s-a întors în orașul natal, Piatra Neamț, unde a studiat actoria jucând pe scena Teatrului Tineretului – marea sa şcoală. Întâlnirea cu regizorul Silviu Purcărete, pe care Coca Bloos o consideră decisivă în evoluția și autodescoperirile sale ca actriță, s-a petrecut la Piatra, odată cu spectacolul “Piaţeta” de Carlo Goldoni. Sub îndrumarea lui Purcărete, în rolul Catte, actrița s-a simțit actriță în adevăratul sens al cuvântului, și continuă să folosească amintirea acelui rol pentru a se motiva în clipele de deznădejde, purtând-o în suflet pe femeia cu un singur dinte. Datorită acestui rol, în anul 1986 a primit Premiul ATM (corespondentul de atunci al Premiului UNITER) pentru Cea mai bună actriţă.
La 40 de ani, odată cu spectacolul “Uriașii munților” de Luigi Pirandello, în regia Cătălinei Buzoianu la Teatrul Bulandra, Coca Bloos a ajuns pe scena bucureșteană. Ulterior, directorul de atunci al Teatrului Mic, Dinu Săraru, a avut încredere în talentul ei și a detașat-o doi ani, până în 1989, când a avut ocazia să dea concurs pentru un post titular în teatru.
Debutul său pe marile ecrane a întârziat până în anul 1988, în cadrul penultimului film regizat de Alexandru Tatos, “Secretul armei secrete”. Alternând cu pricepere și șarm teatrul și filmul, cariera Cocăi Bloos a devenit, din acel moment, o defilare a talentului său în diferite forme. Succesul și aprecierile de care a avut și are parte vorbesc despre lipsa de relevanță a aspectului fizic în raport cu iubirea pentru teatru. Dimpotrivă, pasiunea și sclipirea sa o fac cea mai frumoasă prezență pe scenă, unde singurul criteriu al frumuseții rămâne sufletul.
Una dintre performanțele sale cele mai de preț pentru teatrul românesc a rămas cea din “Danaidele”, un alt spectacol în regia lui Silviu Purcărete. De această dată pe scenele din Craiova și București, când a fost pusă în fața unei provocări profesionale, având de lucrat un “rol limită”, ce stă la baza unui moment important din mitologia greacă. A interpretat rolul lui Danaos, figura parentală ambigenă a celor cincizeci de Danaide, cu o apariție spectaculoasă, cu barbă și la bustul gol. De neuitat pentru spectatori, Coca Bloos a reușit să fie deopotrivă mama și tatăl eroinelor tragice, cu o cuceritoare mobilitate actoricească. Astfel, anul 1995 a adus o nominalizare la Premiile UNITER pentru Coca Bloos.
Pentru o bună perioadă, a colaborat cu mare parte din cunoscuţii regizori români ai vremurilor, precum Vlad Mugur, Alexandru Darie, Dragoș Galgoțiu sau Grigore Gonța. Distribuită în rolul controversatei figuri a istoriei recente, Elena Ceaușescu, Coca Bloos a construit cu obiectivitate, meticulozitate și profesionalism o partitură omogenă, sinceră și justă. După ce la început s-a opus acestui proiect, a reușit să înlocuiască temporar propria sa opinie socială și politică cu credința în personaj și responsabilitatea de a transmite spectatorilor un mesaj sincer și necaricaturizat, deși cu mult umor. Chiar dacă inițial i-a fost teamă de spectacolul “O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu”, pe un text de Denis Dinulescu, montat de Alexandru Tocilescu la Teatrul Mic, acesta s-a adăugat pe lista marilor succese ale actriței, iar efortul i-a fost răsplătit cu un nou trofeu la Gala Premiilor UNITER din anul 2006. Ulterior, Senatul UNITER i-a acordat și distincţia pentru întreaga activitate, în anul 2011.
Pe data de 30 martie 2015, a fost premiată, pentru întreaga sa carieră cinematografică, la Gala Premiilor Gopo, după o gamă largă de roluri în pelicule semnate de regizori precum Andrei Blaier, Mircea Daneliuc, Lucian Pintilie, Corneliu Porumboiu, Șerban Marinescu, Cristian Mungiu, Titus Munteanu sau Nae Caranfil. Deschisă, dornică să joace și preocupată să susțină noile generații de regizori, a acceptat adesea proiecte de debut ale tinerilor proaspăt ieșiți din facultate. Pasiunea și seriozitatea sa nu au depins niciodată de rezonanța numelor cu care lucrează.
Astăzi, Coca Bloos a renunțat la majoritatea proiectelor în care era implicată, păstrând un singur spectacol, la Sala Studio a Teatrului Odeon. “Șefele” de Werner Schwab, în regia lui Sorin Militaru, a debutat ca producție a Teatrului ACT, cu o distribuție alcătuită din trei actrițe de forţă: Dorina Lazăr, Emilia Dobrin și Coca Bloos. Premiera a avut loc în anul 2003, fapt ce a făcut din acest spectacol o adevărată mașină a timpului; fotografiile păstrate o amintesc pe Coca Bloos în perspective diferite de-a lungul ultimilor șaisprezece ani. Deși părul i s-a albit treptat, a păstrat cu grijă inocența și sufletul de copil al femeii de serviciu credincioase, Mariedl.
Astăzi, la 72 de ani, în acest rol, este consecventă în ludic: deopotrivă copilăroasă și puternică, dublând o bunătate naivă cu imaginația vicleană de-a răsturna visurile prietenelor sale și de-a le transforma în coșmaruri. Coca Bloos este un magnet pentru spectatori — carisma ei o menține tânără și ușoară, vocea ei oscilează lejer între un ton glumeț, unul solemn, și unul ferm, iar felul în care ascultă pictează pe fața ei toate gândurile din mintea ageră. Transformă o temă inconfortabilă și grotescă într-un comic inofensiv și salvează, cu naturalețe, un veche producţie.
După jumătate de spectacol în nota tragi-comică binecunoscută, Coca Bloos reușește să creeze, cu pretextul visului lor comun de a organiza o petrecere, un moment emoţionant, în care înțelegi atât suferința personajului care curăță latrine cu hărnicie și smerenie, cât și al actriței din spatele său. Atunci când Mariedl țese mai departe în imaginație descoperirea unui parfum în țeava înfundată a unei toalete — un parfum franțuzesc, scump — și îl bea până la ultima picătură, este dezamăgită de revelația că numai interiorul pare frumos și transformat în roze, dar pe exterior, a rămas așa cum era. Cu toate acestea, atât actrița, cât şi creația sa sunt, în acel moment de candoare și resemnare, cele mai frumoase.
