PORTRET: Dan Condurache și cele trei lumi

Diana Parpalea, anul I Teatrologie – Management cultural, Jurnalism teatral

La teatru lumea se bucură de momentele vii ale clipei. Actorii sunt prinși în vraja scenei, spectacolul poate fi educativ, stârnește empatie sau râsete cât cuprinde. Din acest punct de vedere, templul sacru al Thaliei este omagiat de artiștii și spectatorii lui. Pe o altă filă de poveste, obiectivul camerei de filmat, întreaga suprafață a acestui pământ și oameni, obișnuiți, îmbracă pelicule și desenează tablouri, aproape, eterne. Cele două lumi cuprind stimuli vizuali și auditivi, iar pe o a treia pagină, a teatrului radiofonic, lucrurile sunt scrie diferit. Doar se aud. Cum este să nu vezi, ci doar să auzi de undeva, stând pe prispă sau în tindă vocile lui Dem Rădulescu, Octavian Cotescu, Adrian Pintea, Mircea Albulescu, Valeria Seciu, Dan Condurache și ale multor altora? Neștiind, poate, cum arată – să fi văzut o poză, posibil două rătăcite pe o foaie de ziar sau revistă. Teatrul pe auzite era și este o formă de cultură pentru cei mai puțin norocoși de a-l vedea pe scenă.

Cine suntem noi azi să visăm, să călătorim, să trăim în toate cele trei lumi fără ca una să fie mai puțin importantă decât cealaltă? Dar cine este Dan Condurache care a îndrăznit să încalce invizibila barieră dintre teatru, film și radio? Omul care-și vede profesia ca pe o cămașă de forță sau ca pe o cursă de mașini pe un teren accidentat este actorul care a sfâșiat cu dinții unui leu lanțurile care-l încătușau și a zâmbit la fiecare denivelare în cursa sa spre premiul final. Și ce alt premiu ți-ai mai putea dori când, la finalul carierei, ai adunat sute de râsete, de plânsete, de bucurii, de flori și de iubiri; de pelicule care rulează în urma ta ca o umbră, ca o conștiință. Numărul premiilor de pe raft este derizoriu, când orice minut înregistrat pe camera de filmat a fost un minut din timpul tău de om și actor, în care ai crescut. De la comisari, detectivi și oameni importanți în societate, la tată, soț, profesor, până la oamenii mai de la coada rândului, pe toți, Dan Condurache, i-a cuprins în lumea lui și i-a adus în viața noastră. Și-n acest amalgam de numere, emoții și roluri realizezi, la sfârșit, că nu au fost ale tale niciodată, tu doar le-ai împrumutat, de la regizor, scenarist, ai jonglat puțin cu ele și apoi, ca-n orice număr bun de magie, iepurele a dispărut, tu ești tu, iar rolul e undeva, în altă lume.

Dan Condurache spune că-n această meserie ești de cele mai multe ori singur. Nu poți să ajungi mare dacă te risipești în vicii. Cu modestie povestește despre seriozitatea pe care o are atunci când merge la repetiție: mereu ajunge mai devreme, nu întârzie și are rolul învățat, lucrat și gândit de acasă. Munca lui cu sine însuși este secretul carierei sale, o bucătărie bine pregătită și meșteșugită.

Să spunem că familia și prietenii nu sunt importanți în meseria de actor, așa cum spune Dan Condurache, dar profesorii, regizorii, colegii de scenă sunt cei care te formează, te învață, te cresc până la momentul ridicării cortinei sau al rostirii cuvântului „acțiune”. Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete, Dinu Tănase, Sanda Manu, Octavian Cotescu, Dem Rădulescu sunt oameni-artişti despre care actorul vorbește cu multă iubire. În această profesie absurdă, doar cineva ca tine te mai poate înțelege și ajuta.

Nu încurajează pe oricine să se apuce de această meserie a umilinței. De aceea, Dan Condurache nu are dorința, poate că nici darul de a da mai departe tot ce a învățat. Un „zgârcit” sau doar un „conservator” al artei actorului, așa cum este el, căruia spectatorii de teatru, film și televiziune i-au învățat vocea, zâmbetul din colțul gurii, privirea ce caută mereu răspunsuri, replica ce parcă acum cutremură pământul, mersul sprinten sau greoi, rolul tiranului absurd, care în final se topește într-un bătrânel simpatic sau a celui amorezat-misterios și puțin stângaci; sunt gesturi-cheie pe care publicul le recunoaşte, însă, la fiecare apariție mai scoate din mânecă un as, un inel, o eșarfă, un baston sau ceva, ceva ce surprinde.

La sfârșit de carieră scena de sub picioare se scufundă, iar tu odată cu ea. Rămâne o lume dispărută, învăluită în mister. Ne rămân doar file de poveste. Amintirile de la teatru rămân undeva în trecut. În viitor vom avea filmele. În prezent, trist și dezamăgit la gândul (modest) – voiam mai mult, Dan Condurache remarcă talentul actorilor români, moștenitori de drept, care se risipesc în prea multe idile ale prezentului: „Ce le lipseşte actorilor astăzi? Graţia, eleganţa, farmecul, farmecul şi iar farmecul, dar şi umorul” spune Condurache.

Omul care a crescut frumos în toate cele trei lumi, modest, sincer, serios, independent, conservator, perseverent; este actorul care-și judecă, iubește, apoi neagă și iar iubește meseria, căreia nu uită să-i adauge mereu farmec și surprize.

DAN CONDURACHE

(www.teatrulmic.ro)

Data și locul naşterii: 26 iulie 1952, Dorohoi

Studii: IATC „I.L. Caragiale” Bucureşti, Clasa prof. Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher (1975)

Spectacole LA Teatrul mic:

Iorgu Langada în „…ESCU” de Tudor Mușatescu, regia și versiunea scenică Doru Ana, 2018

Vasili Bogdanov în „Rendez-vous pe Lună” de Alexandr Galin, regia Gelu Colceag, 2017

George Crofts în „Profesiunea doamnei Warren” de George Bernard Shaw, regia Claudiu Istodor, 2012

Willie Clark în „Băieţii de aur” de Neil Simon, 2010

Hector în „Război cu Troia nu se face” după Jean Giraudoux, regia Florin Călinescu, 2007

Profesorul în „Şi noi şi ea…” de Emanuel Pîrvu şi Oreste Teodorescu, regia Emanuel Pîrvu, 2006

Doctor Rance în „Pe gaura cheii” de Joe Orton, regia Moshe Yassur, 2003

Ilia Cvorovic în „Spionul balcanic” de Dusan Kovacevic, regia Claudiu Goga, 2001

Shylock în „Neguţătorul din Veneţia” de William Shakespeare, regia Tudor Chirilă, 2000

Nicodemo în „Cimitirul păsărilor” de Antonio Gala, regia Nikolov Perveli Vili, 2000

Leonida în „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” de I.L. Caragiale, regia Felix Alexa, 1996

Peer Gynt în „Peer Gynt” de Henrik Ibsen, regia Ştefan Iordănescu, 1994

John Smith în „Bigamul” de Ray Conney, regia Ioan Cristian, 1993

Marchizul în „Jacques şi stăpânul său” de Milan Kundera, regia Petre Bokor, 1992

Pontagnac în „Fazanul” de Georges Feydeau, regia Emil Mandric, 1992

„Actorii”, regia Alexa Visarion, 1990

Loghin în „Minunea Învierii Lui” de Pătruţ Piciu Procopiu, regia Cristian Hadji-Culea, 1990

Don Juan în „Don Juan” de Molière, regia Dragoş Galgoţiu, 1990

Caţavencu în „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, regia Silviu Purcărete, 1988

Coriolan în „Coriolan” de William Shakespeare, regia Dinu Cernescu, 1987

Skameikin în „O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord” de Eduard Radzinski, regia Dragoş Galgoţiu, 1986

Radu Cristescu în „Mielul turbat” de Aurel Baranga, regia Silviu Purcărete, 1985

„Cu tot ce am aparţin acestui pământ”, dramatizare de Nicolae Dragoş, regia Silviu Purcărete, 1984

Principele Filip în „Ivona, principesa Burgundiei” de Witold Gombrowicz, regia Cătălina Buzoianu, 1983

Aurelian în „Ca frunza dudului din rai” de D.R. Popescu, regia Cătălina Buzoianu, 1982

Jerry Ryan în „Doi pe un balansoar” de William Gibson, regia Liudmila Szekely Anton, 1982

Goetz în „Diavolul şi Bunul Dumnezeu” de J.P. Sartre, regia Silviu Purcărete, 1981

Woland în „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, regia Cătălina Buzoianu, 1980

Prezentator în „Nu sînt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, regia Cătălina Buzoianu, 1979

Lică în „Zbor de sticleţi” de D. Bobîrcă, regia Dem Rădulescu, 1979

Geoffrey Jackson în „Pluralul englezesc” de Alan Ayckbourn, regia Sanda Manu, 1979

Franco Laspiga în „Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu, 1978

Cântăreţul, Jongleurul în „Nebuna din Chaillot” de Jean Giraudoux, regia Silviu Purcărete, 1978

Şerban Halunga în „Cititorul de contor” de Paul Everac, regia Paul Everac, 1978

„Omul continuaţi să puneţi întrebări” de Ada D’Albon, regia Laurenţiu Azimioară, 1977

Lucian în „Reţeta fericirii” de Aurel Baranga, regia Aurel Baranga, 1977

Constantin Dunărinţu în „Două ore de pace” de D.R. Popescu, regia Sorana Coroamă Stanca, 1977

James Davidson în „Locotenentul în Dosarul Andersonville” de Saul Levitt, regia D. Neleanu, 1976

Călugărul tânăr în „Galileo Galilei” de Bertolt Brecht, regia D. Neleanu, 1975

Petre în „Nu suntem îngeri” de Paul Ioachim, regia Sorana Coroamă-Stanca, 1975

Alte Spectacole:

Teatrul Bulandra

Chiţimia II în „Chiţimia” de Ion Băieşu, regia Alexandru Tatos, 1974

Teatrul Dramaturgilor Români

„Ambasada iubirii” de Iosif Naghiu, regia Marius Bodochi, 2018

FILME:

Comisar în „Portrete în pădure” (2017), regia Dinu Tănase

Procuror Iustin Petruţ în „De ce eu?” (2015), regia Tudor Giurgiu

Gelu, în „Tamara, Echelon” (2015), regia Kristina Cepraga

„Blu” (2012), regia Nicolae Constantin Tănase

Matei Știucă în „Iubire și onoare” (2011), regia Iura Luncașu

Nicu în „Dacă bobul nu moare” (2010), regia Sinișa Dragin

Iorgu Vulturesco în „Aniela” (2009), regia Iura Luncașu

Nuntaș în „Nuntă mută” (2008), regia Horațiu Mălăele

Don Luciano în „Regina” (2008), regia Iura Luncașu

Tatăl în „București-Berlin” (2005), Anca Miruna Lăzărescu

„Drept la țintă” (2005), regia Florin Badic

Thomas în „Femeia Visurilor” (2005), regia Dan Pița

Dl. Penu în „Hacker„ (2004), regia Stere Gulea

Maritan în „Sindromul Timișoara – Manipularea” (2004), regia Marius Th. Barna

Roger în „Une place parmi les vivants” (2003), regia Raoul Ruiz

„Țăcăniții” (2002), regia Gérard Cuq

Dumitru în „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” (2001), regia Sinișa Dragin

Georges, Garnier în „Les 7 vies du docteur Laux” (2001), regia Jacek Gasiorowski

„Manipularea” (2000), regia Nicolae Oprițescu

„Fii cu ochii pe fericire” (1999), regia Alexandru Maftei

„Aerisirea” (1997), regia Silviu Jicman

„Nekro” (1997), regia Nicolas Masson

Anton în „The Vampires Journals” (1997), regia Ted Nicolaou

„Une mere comme on n’en fait plus” (1997), regia Jacques Renard

Chef Flic în „Vertiges” (1997)

„Prea târziu” (1996), regia Lucian Pintilie

Dan în „Semne în pustiu” (1996), regia Nicolas Masson

„Stare de fapt” (1996), regia Stere Gulea

„Un deținut la Auschwitz” (1996), regia Domnița Munteanu

Hoțul în „Hoțul noaptea” (1995), regia Gabriel Iencek

Leprechaun în „Leapin’ Leprechauns” (1995), regia Ted Nicolaou

Rudetsky în „Meurtres par procuration” (1995), regia Claude-Michel Rome

Edgar în „Le travail du furet” (1994), regia Bruno Gantillon

„Somnul insulei” (1994), regia Mircea Veroiu

Cel care face invitația în „O invitație” (1993), regia Gheorghe Marian

Mihnea în „Trahir” (1993), regia Radu Mihăileanu

Procurorul în „Balanța” (1992), regia Lucian Pintilie

Firel Iordan în „Milionar…la minut” (1992), regia Constantin Dicu

„Drumul câinilor” (1991), regia Laurențiu Damian

„Vinovatul” (1991), regia Alexa Visarion

„Kilometrul 36” (1989), regia Anghel Mora

„Trenul de aur” (1989), regia Bohdan Poreba

„Nelu” (1988), regia Dorin Mircea Doroftei

„Un studio în căutarea unei vedete” (1988), regia Nicolae Corjos

„Cântec în zori” (1987), regia Dinu Tănase

Victor Popescu în „Bătălia din umbră” (1986), regia Andrei Blaier

„Domnișoara Aurica” (1985), regia Șerban Marinescu

„Emisia continuă” (1985), regia Dinu Tănase

„Furtună în Pacific” (1985), regia Nicu Stan

„Întunecare” (1985), regia Alexandru Tatos

„Sezonul Pescărușilor” (1985), regia Nicolae Oprițescu

„Acasă” (1984), regia Constantin Vaeni

„Moara lui Călifar” (1984), regia Șerban Marinescu

„De dragul tău, Anca!” (1983), regia Cristiana Nicolae

„Calculatorul mărturisește” (1982), regia Mircea George Cornea

„La capătul liniei” (1982), regia Dinu Tănase

„Lumini și umbre” (1982), regia Mihai Constantinescu, Mircea Mureșan și Andrei Blaier

Mihai Buneș în „Bună seara, Irina!” (1980), regia Tudor Mărăscu

„Punga cu libelule” (1980), regia Manole Marcus

„În așteptarea lui Lefty” (1979), regia Cornel Popa

„Pentru patrie” (1978), regia Sergiu Nicolaescu

„Serenadă pentru două vârste” (1978), regia Constantin Dicu

„Egmont” (1977), regia Sorana Coroama-Stanca

„Moartea unui comis-voiajor” (1977), regia Sanda Manu

„Să umplem Pământul cu visuri” (1977), regia Eugen Todoran

Ionel în „Domnișoara Nastasia” (1976), regia Sorana Coroama-Stanca

„Pălăria florentină” (1976), regia Cornel Popa