Am fost întrebată brusc: „Vrei să faci un portret despre domnul Boroghină?”
Am răspuns la fel de prompt: „Nu, nu, e prea mult pentru mine.”
Am refuzat categoric din frica de a nu-l descrie superficial. Știam că nu sunt în măsură, că nu știu destule lucruri pentru a-i crea un portret care să-l reprezinte cu adevărat. Vreau totuși să descriu doar ce îmi este autentic, ce am observat în întâlnirea mea directă cu această personalitate titanică a teatrului românesc – Emil Boroghină, un om care m-a impresionat atât profesional, cât și uman.
Pe domnul Emil Boroghină l-am întâlnit pentru prima oară în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare din Craiova, omniprezent la toate spectacolele și conferințele. În primul rând, am remarcat contrastul vizual, poetic, pe care îl propune înfățișarea lui. Mereu îmbrăcat în negru, cu un alb perfect ce-i împodobește capul, dând impresia unei aure. Dar ce armonie, liniște și asumare emană. Transmite prin fiecare por pasiunea, iubirea eternă, susținerea și respectul nemărginit pentru teatru. Ce intim povestește și emoționează cu anecdotele lui pe care le aduce atât de candid în dialoguri. Are o blândețe aparte, o bunătate.
Îl privesc pe scena Filarmonicii din Craiova , ține simbolic o carte în mână și e atât de liniștit și prezent. Nu așteaptă să intervină, ci trăiește acolo pe scenă lângă corul madrigal pe care îl privește cu respect. Apoi intervine și citează din Shakespeare. Pasiunea se simte din nou, căci rostește cu forță interioară și cu emoție. Reușește să recite cu farmec celebra sintagmă „A fi sau a nu fi”. Este. Domnul Boroghină este și a fost un fel de Apollo al Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova și al Festivalului Internațional Shakespeare pe care l-a fondat în 1994.
Iată că am avut șansa să mă bucur de roadele credinței sale imuabile și ale muncii pe care a depus-o de-a lungul anilor petrecuți în teatru. Am simțit magia celei de-a XIII-a ediții a Festivalului Internațional Shakespeare. 10 zile minunate, pentru care țin să mulțumesc, căci am trăit experiențe care îmi vor rămâne în sertarul cultural al memoriei, dar și în suflet.
Domnul Emil Boroghină pare că inspiră mereu teatru, ca mai apoi să expire iubire. Apoi, transformă această iubire în forță creatoare, în inițiative care propulsează internațional, în spirit universal, artele spectacolului.
Iunona IONIȚĂ
Anul II
