Am avut ocazia să ascult, interesată, un dialog care mi-a revelat noi perspective din care pot privi viața și opera lui Shakespeare. Această discuție a fost propusă de domnul Emil Boroghină, cu ocazia expoziției de carte intitulată Cărțile Fundamentale: Biblia şi Operele complete ale lui Shakespeare. „Ideea acestui dialog este inspirată de pasiunea lui Emil pentru cărți.”, a dezvăluit criticul de teatru George Banu.
Curiozitatea și admirația pentru Shakespeare ne-au adunat din naou în foyerul Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova, iar de data aceasta ne-au prilejuit o incursiune comparativă între universul biblic și cel shakespearian. Scopul acestei întâlniri a fost acela de a descoperi legăturile dintre Biblie și Operele complete ale lui Shakespeare, pentru a afla de ce aceste texte au fost și încă sunt fundamentale pentru cultura occidentală. De asemenea, la sfârșitul dialogului a avut loc o lansare de cărți a căror autori sunt Peter Brook, Mihaela Marin și George Banu.
„În Biblie, dar și în Operele complete ale lui Shakespeare este prezentat omul în întreaga lui complexitate, în varietatea lui, în amestecul de contrarii care îl reprezintă. A citi Bilbia, apoi a citi Shakespeare este un exercițiu formator, spiritual și încă util pentru cei care au nevoie să se hrănească din cărți și din cultură”. George Banu
Când vine vorba despre textele sacre, redactorul șef al revistei Dilema Veche, Sever Voinescu ne spune că apropierea cititorului interesat de acestea vine la pachet cu un anumit tip de respect și cu două mari așteptări: Să găsească în text soluția și ieșirile pentru marile noduri ale vieții sale şi să găsească un sens al lucrurilor care să facă lumea predictibilă. Se pare că și Shakespeare reușește să trezească în noi aceste așteptări, de aceea căutăm mereu profunzimile și misterele care se ascund în spatele frazelor din operele lui. „Lucrul cu textul lui Shakespeare nu se oprește niciodată, așa cum este lucrul cu textul sacru. Nu te oprești niciodată din a încerca să cunoști mai mult, să înțelegi mai mult, să repui în perspectivă” – Sever Voinescu.
În continuare, vă propun o listă de asemănări între Biblie și Operele complete ale lui Shakespeare, pe care le-am extras din discursul academicianului George Banu și al domnului Sever Voinescu:
– De câte ori apare iubirea necoruptă și se împlinește, iubirea salvează lumea, salvează jocul de confuzii.
– Pline de parabole
– Produc un efect intelectual/cultural similar.
– Trebuie citite cu respect.
– Oferă chei pentru înțelegerea profundă a lumii.
– Sunt o comunitate de contraste.
– Prezintă atât murdăria oamenirii, cât și iubirea și înțelepciunea ei.
– Conțin mai multe niveluri care permit și unui om foarte simplu să înțeleagă parabola, dar duc și spre un nivel mai înalt.
– Inspiră un suflu, o energie către verticalitate. Inspiră lupta pentru a depăși stadiul orizontal spre înalțarea spre verticalitate, pe fondul unei absențe de „eu, eu, eu” (aluzia declarată a lui George Banu la Cioran: „Eu, eu, eu. Ce plictis!”).
Există momente biblice în operele lui Shakespeare, ce au fost cultivate și în montările unor regizori care au ales să reprezinte scene hristice. De pildă, în Macbeth, în Actul IV, Scena III, Macduff ne generează o imagine a tatălui ca un rege sfânt și a unei mame care ține pruncul pe genunchi, apoi Macduff spune despre mama lui Malcolm „A murit în fiecare zi cât a trăit” – formulă din Întâia epistolă a lui Pavel către corinteni.
Prezent la acest dialog a fost și George Volceanov, reputat shakespearolog, care ne indică faptul că piesa lui Shakespeare Măsură pentru măsură este o aluzie la Sf. Matei „Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura”.
Părintele Ion Resceanu, de asemenea prezent, face o precizare importantă: „Între Biblie și operele lui Shakespeare nu se poate vorbi în termeni de echivalență. E periculos, pentru că riscăm să desacralizăm textul biblic și, în același timp, îl facem pe Shakespeare mai mic”. Lumea în care a trăit Shakespeare avea la baza o cultură biblică, prin urmare Shakespeare nu avea cum să nu fie influențat de aceasta”.
Tot în zona teologică, Sever Voinescu identifică următorul dedesubt al părintelui Lorenzo din Romeo și Julieta: „Lorenzo întruchipează și limitele misiunii unui preot. Nu se poate juca cu viața și moartea, acestea sunt ale lui Dumnezeu. Când Lorenzo începe să manevreze viața și moartea, totul se duce de râpă”. Alocuţiunea se încheie cu un citat care definește paralela dintre Biblie și Operele complete ale lui Shakespeare. Poetul romantic John Keats, scria despre Shakespeare „Viața unui om de valoare este o continuă alegorie. Foarte puțini ochi pot vedea misterul vieții lui Shakespeare, o viață ca cele din scripturi pe care oamenii nu o pot înțelege mai mult decât înțeleg Biblia. Shakespeare a dus o viață ca o alegorie, iar opera lui este un comentariu al acestei vieți”.
Cărțile, obiecte culturale în sine, sunt prezente în operele lui Shakespeare. Hamlet citește și afirmă „Vorbe, vorbe, vorbe…”. „Cărțile astea sunt chiar mai prețioase decât regatul meu”– spune Prospero, în Furtuna. Partea a doua a întâlnirii a fost dedicată lansărilor de carte.
Virtutea milei de Peter Brook
„O concluzie a gândirii lui Brook despre Shakespeare. Este o carte foarte emoționantă în măsura în care acest volum mărturisește și confirmă de ce Shakespeare a fost un fel de dublu a lui Brook. Această carte reține într-un mod personal nuclee efervescente ale mai multor piese shakespeariene pe care Brook le-a pus în scenă. Am înțeles că Brook n-a părăsit teatru, cum a intenționat să o facă, pentru că a avut constant nevoie de Shakespeare” – George Banu.
Coriolanus de William Shakespeare – un spectacol de Alexandru Darie de Mihaela Marin
„Cartea Mihaelei Marin este ultimul semn lăsat de un spectacol pe care Alexandru Darie l-a semnat pe pragul morții. Arta Mihaelei Marin este o artă exemplară în măsura în care este prezentă fără a se impune” – George Banu.
Viața și teatru pe Scena lumii de George Banu.
„Domnul George Banu este un geometru, dar și un artist care nu-și refuză metafora sau stilul laconic, care așa de mult îmi place la el. Acel tip aproape sentențios din care fraza pe care o scrie, ți se imprimă imediat în minte și chiar în suflet” – Nicolae Coande.
„Titlul << Scena lumii >> are o rezonanță shakespeariană, dar pe scena lumii sunt actori, sunt artiștii plastici, sunt întâmplările vieții. Deci, această carte e, într-un fel, un jurnal artistic pe care îl țin de 5 ani. Acest jurnal permite să se urmărească evenimente artistice, mari expoziții, diverse polemici care au avut loc. Pe coperta cărții este o imagine care reprezintă spiritul cărții: Astronomul – pictura lui Jan Vermeer van Delft. Mă uit de fiecare dată la fotografia de pe copertă și mă identific pentru că, de fapt, caut ceva pe scena lumii: viață și artă” – George Banu.
Iunona IONIȚĂ
