Când spui Hamlet primul cuvânt care îţi vine în minte este prinţ, apoi al Danemarcei şi după năvălesc toate gândurile care ţin de nefastul destin al celor din piesă. Deoarece tragedia pune pe masă teme grele, dar şi ofertante, cum ar fi destinul, corupţia la diferite niveluri, diferenţa dintre aparenţă şi esenţă; de multe ori se trece destul de uşor cu vederea peste un aspect important şi anume faptul că Hamlet este, în acelaşi timp, tragedia unei familii, acesta fiind elementul care ne permite să ne punem în locul personajelor. Nu suntem toţi prinţi, dar toţi avem părinţi, fiecare dintre noi a pierdut pe cineva drag şi, poate, o perioadă de timp nu a ştiut cum să se raporteze la acea pierdere.
Spectacolul ,,The Tiger Lillies perform Hamlet” în regia lui Martin Tulinius explorează tocmai acest aspect. Dincolo de marile zbuciumări ale lui Hamlet legate de ţara sa şi de destinul ei, Hamlet este un tânăr care şi-a pierdut tatăl şi prin această pierdere lumea cu care el este familiar şi pe care ar trebui să o conducă dispare. Astfel, avem de-a face cu un Hamlet eroic, dar în acelaşi timp vulnerabil; vedem aceste faţete ale lui – tânăr îndrăgostit, fiu care nu poate comunica cu propia mamă. Pentru a arăta aceste valenţe ale personajului, regizorul creează imagini ca cea în care Hamlet şi Ofelia plutesc deasupra scenei, suspendaţi cu ajutorul unor cabluri, într-un dans care sugerează legătura puternică dintre ei. Iar atunci când Hamlet trebuie să rupă legătura momentul este cu atât mai dramatic; se îndepărtează şi mai mult de mediul familiar şi, totodată, familial.
Deoarece acest spectacol înclină foarte mult spre noţiunea de cabaret, personajele nu sunt alcătuite exclusiv în cheie realistă. Astfel, avem de a face cu doua tabere: Hamlet, Ofelia şi Claudius, Gertrude, Polonius şi Laertes. Cei care îl susţin pe noul rege aproape că sunt arhetipuri, fapt subliniat mai ales prin aspectul fizic. Hamlet şi Ofelia încă nu au fost atinşi de aceast ,,putregai” din Danemarca. Tot în această idee de tipologie, prima apariţie a lui Polonius este sub formă de marionetă cu braţe enorme care o controlează pe Ofelia, oferindu-i confort, dar şi restricţionând-o. O imagine foarte puternică şi, în acelaşi timp, ingenioasă. De alfel, acest motiv al marionetei este recurent pe durata spectacolului, subliniind faptul că acţiunile tale vor avea mereu ramificaţii la care nu te aştepţi şi astfel te vor controla. Deşi aceste personaje, ,,negative”, au trăsăturile duse la extrem, pentru a pute profita cât mai mult de posibilităţile pe care le oferă o astfel de abordare, asta nu înseamnă că au fost private de momente de umanizare. Probabil cel mai puternic a fost scena în care Claudius se ruga pentru iertarea păcatelor şi Hamlet, martor fiind, căpăta dovada de care avea nevoie pentru a acţiona.
Acest spectacol propune rezolvări cu totul inedite pentru scene care de multe ori ridică probleme şi din acest motiv sunt ignorate cu totul. Cred că cel mai bun exemplu este înecul Ofeliei; Nanna Finding Koppel (Ofelia), datorită experienţei ca artist acrobat, ne oferă imaginea unei Ofelii în derivă care nu îşi găseşte liniştea decât în adâncul apelor. O altă rezolvare ingenioasă este moartea lui Polonius. Acesta nu mai este ascuns după o draperie, ci după un văl negru şi atunci când Hamlet îl înjungie, vălul cade şi îl acoperă, fiinde deopotrivă vălul mortuar al lui Polonius, care marchează şi momentu din care Hamlet nu mai este pur. Cea mai frumoasă şi îngenioasă propunere pe care o face spectacolul este apariţia fantomei regelui Hamlet. Aceasta fiind o proiecţie pe trupurile actorilor care sunt strânşi într-un grup.
În aparenţă decorul acestui spectacol poate părea unul simplu, dar, din fericire pentru noi, spectatorii, nu este atât de simplu pe cât pare. Elementul central care pe măsură ce spectacolul progresează ne dezvăluie tot mai multe trape şi diferite uşi, care sunt folosite de actori pentru a crea spaţiul necesar scenei pe care o joacă. De asemenea, zidul se înclină în faţă pentru a ,,înghiţi” anumite personaje.
Muzica ascestui spectacol este, probabil, elemntul care face posibil ca un text cu asemenea greutate să capete valenţele încă şi mai nuanţate. Cântecele au fost compuse special pentru acest spectacol de către Martyn Jacques şi sunt interpretate live de trupa The Tiger Lillies. Pe tot parcursul spectacolului muzica nu doar subliniază momentele, dar le şi imbogăţeşte cu profunzimea specifică muzicii. Aceast lucru nu face decât să sublinieze, din nou, dacă mai era nevoie, cât de complex este textul lui Shakespeare. Doar un text de o asemenea anvergură îţi poate permite transformarea lui într-un spectacol musical fără să se piardă din esenţă.
Marian RADOVICI
Anul II
Photocredit: Albert Dobrin, Anamaria Mirea
