Despre ce articulează Hamlet? Care sunt ideile dezvoltate de Shakespeare în laboratorul său de lucru umanist? În ce puncte atinge el poezia nesfârșită și freamătul inepuizabil al lumii? Mai presant, însă, CINE ESTE HAMLET? Cuplul artistic Declan Donnellan și Nick Ormerod semnează cea mai recentă montare în spațiul teatral românesc a binecunoscutei tragedii elisabetane și oferă, poate, cel mai pertinent răspuns pentru ultima întrebare.
Hamlet, creat și umanizat de actorul Vlad Udrescu, este locatarul prezentului. Hamlet este un ecou al timpului nostru, un tânăr al secolului 21. Marginal și singur, nemaipomenit de singur, aflat în pragul unei căderi psihice, el este obligat să se arunce, în geacă de blugi și pantofi stiletto, într-un exercițiu de echilibristică fără plasă. Tragedia prințului danez este mărturia căderii omului contemporan în golul abisal al nesiguranței, disperării, spaimei.
Într-o scenografie minimală, pe o scenă goală și îngustă ca o planșă de scrimă, cu actorii îmbrăcând personaje în nuanțe de „gri office”, spectacolul produs de Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova devine o augmentare fără rest a realului. Realul disoluției ireparabile a adevărului și sensului. Realul singurătății complete. Realul fatalității crude. Realul în care se doarme somnul inocenței noastre. Realul vibrând la cruzimea și ticăloșia lumii. Realul furat de dragoste și decență. Realul doar o „fâșie de deșert”, așa cum protagonistul spectacolului îl instituie.
Meritul absolut al acestei montări rezidă în două aspecte: în coagularea trupei teatrului în jurul acestui eveniment artistic, deja un punct de referință pentru stagiunea 2024, și în modul în care creatorii săi, de la regizor, scenograf, la traducător și actori deopotrivă, au reușit să adapteze textul shakespearian, tăiând, prescurtând, esențializând. Tăieturile operate la nivel de dramaturgie de regizorul britanic – suprimarea personajului Horațio, anularea războiului cu vecinul Fortinbras și, deci, estomparea laturii politice, prin contramandarea războiului extern și a vrajbelor interne – conduc la potențarea dimensiunii care privește nemijlocit disperare de a fi și umanitatea în criză, explorate cu candoare, fragilitate, ingeniozitate de Vlad Udrescu.
Hamletul pe care actorul craiovean îl construiește este o ființă viscerală și eterală, în același timp. Vlad Udrescu portretizează expresiv și nefalsificat un om a cărui scindare interioară ajunge vizibilă, în scene de o frumusețe tristă, precum cea a nebuniei sale simulate din deschiderea spectacolului. Ștergând rujul incandescent al mamei sale (Ramona Drăgulescu) de pe buze, actorul se aruncă într-un joc performativ, fracturându-și cu luciditate identitatea. Indubitabil, Hamlet este un captiv. O făptură prinsă între a-și face datoria de fiu și a se consuma în durerea pe care ceilalți nu o pătrund. Spectacolul, de altfel, se deschide cu actorii ce privesc în ochi publicul situat pe gradenele plasate direct pe o scenă care acum se închide. Lumea portretizată se strânge, ea stă pe marginea periculoasă a dezintegrării și anulării. Nick Ormerod imaginează un spațiu care are, mai degrabă, valențe psihologice și care descrie metaforic întregul. În golul scenei, nu există unghiuri moarte și nici unghere în care să te adăpostești sau să respiri. De aici, și imperativul sumbru: nu întoarce fața lumii!
Într-o altă scenă violentă și de încărcătură oedipiană, cea a acuzării aprinse și fățise a lui Gertrude, în așa-zisul dormitor al celei din urmă, Vlad Udrescu și Ramona Drăgulescu se joacă cu abilitate cu nuanțele. Regina Danemarcei se lasă manipulată fizic, constrânsă emoțional, atinsă dureros de nevroza fiului ei, pentru ca mai târziu să gliseze perfect între registre, abandonându-și vulnerabilitatea pentru a se arăta plină de fermitate și cinism în scenele cu Claudius (Claudiu Mihail), Ofelia (Theodora Bălan) sau Laertes (Alex Stoicescu), a căror performanță actoricească tinde mai mult către o zonă de excesivitate sau impulsivitate necontrolată.
Raluca Păun, o actriță de-o expresivitate specială, joacă în travesti un Polonius intrigant, guraliv, plin de replici și reacții care dau un plus de culoare. De neuitat sunt și personajele pe care le interpretează binomul Angel Rababoc și Costinela Ungureanu, atât în reprezentarea actorilor veniți să șteargă din tristețea prințului lor, cât și în rolul groparilor. Într-o primă apariție, sugerează cu umor și strălucire imaginea de staruri glamour, dar și aroganța sau superficialitatea celor care trebuie să se vadă cu orice preț. Mai târziu, aduc un strop din filozofia omului expert într-ale vieții, dar și ceva din ridicolul acestei poziționări.
Hamletul craiovean rămâne o alunecare în orizontul de conștiință al crimei, dar și o glisare către zonele de jos ale existenței, pe care noi toți le-am locuit, fie numai în scurte și izolate momente. Montarea lui Declan Donnellan oferă o imagine totală a singurătății, o căutare existențială, dar și o chestionare atentă a potențialului teatral al uneia dintre cele mai performante trupe de actori a teatrului românesc, în acest moment, precum și un exemplu de construcție spectaculară ancorată în eleganță, emoție, profunzime.
Cronică realizată de
MARINA DRĂGAN (Master Studii de Teatru și Performance, Anul I)
HAMLET – REGIA DECLAN DONNELLAN – TEATRUL NAȚIONAL CRAIOVA
De William Shakespeare
Regizor: Declan Donnellan
Traducător: George Volceanov
Adaptare text: Declan Donnellan
Nume companie: Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova
Țară companie: România
Distribuție:
Vlad Udrescu – Hamlet
Claudiu Mihail – Claudius
Ramona Drăgulescu – Gertrude
Raluca Păun – Polonius
Flavia Hojda / Theodora Bălan – Ofelia
Alex Stoicescu – Laertes
Eugen Titu – Fantoma
Cătălin Vieru – Rosencrantz
Darko Huruială – Guildenstern
Marian Politic – Gropar 1/Al treilea actor din piesă
Angel Rababoc – Regele din piesă/Preotul
Costinela Ungureanu – Regina din piesă/Gropar 2
Mircea Mogoșeanu – Străjer 1
Mihnea Presură – Străjer 2
Echipa de creație:
Set design: Nick Ormerod
Assistant director: Laurențiu Tudor
Set design assistant: Adelina Galiceanu
Music: Tibor Cári
Fight choreography – fencing: Antonie Mihail
Sound design: George Udrea, Dan Feneșan
Light design: Dodu Ispas, Marian Tudorache, Alina Mitrache
Technical directors: Cristian Norel Petec / Sorin Gruia
Prompter: Adrian Țîrcă
Producer: Claudia Gorun
Poster design: Denisa Neațu