De cele mai multe ori, la prima impresie, nu am asocia teatrul pentru copii cu ideea de meta-teatralitate. Tot așa cum, cel mai probabil, nu am asocia piesele istorice shakespeariene cu cabaretul. Însă spectacolul „¿Que con Quique Quinto? / What with Quique Quinto? / Ce-i cu Quique al V-lea?” al trupei EFE TRES Teatro & Doctor Misterio (Mexic), în regia lui Andrés Carreño, îmbină toate aceste elemente – și le îmbină în formula perfect echilibrată, care asigură un spectacol de succes și cu multe surprize la bordul navei sale.
Un prolog cu muzică realizată live dezvăluie ceea ce va fi componenta auditivă care va însoți întregul spectacol. Cântând dintr-o chitară mică, pe alocuri – după nevoie – făcând sunete ambientale, cu un repertoriu vocal de la beatbox la operă, înregistrându-se și jucându-se cu sample-urile create live pe launchpad, unul dintre cele trei personaje ale spectacolului apare pentru a rămâne constant pe scenă: cine altcineva decât Ariel, bunul și creativul spirit-prieten al lui Prospero. Ariel (Claudia Arellano) va sta mereu într-un spațiu delimitat de „scena de joc”, în timp ce Zote (Montserrat Ángeles Peralta) și Foca (Fernando Villa) vor prezenta publicului o poveste frumoasă, înduioșătoare, specifică basmelor pentru copii.
Iată, așadar, esența învelișului meta-teatral al acestui spectacol: un actor și o actriță se prezintă în fața publicului drept două personaje care vor prezenta o poveste, pe ale cărei personaje le vor juca ei doi, asumându-și diferite roluri, interacționând întotdeauna atât cu publicul, cât și cu Ariel, aflați în afara spațiului de joc convențional.
Metafora folosită pentru a prezenta trupa de teatru ambulantă este elegantă și profundă: Zote și Foca sunt actorii Cabaretului Nautilius, care se plimbă într-o barcă pe „mările imaginației” și prin „oceanul teatrului” în căutare de noi tărâmuri unde să joace povești. Și, printr-o sesiune distractivă de interacțiune cu publicul, aceștia doi află că au sosit pe „insula Craiova”.
Odată stabilită premisa în premisă, se anunță ce se va juca: piesa lui William Shakespeare, „Henry al V-lea”, dar nu așa cum e scrisă ea; ci o adaptare a trupei Cabaretul Nautilius. O licență poetică (teatrală) le permite, astfel, să îi adapteze și numele, și povestea personajului eponim: Henry V în spaniolă devine Enric V – Quique Quinto.
Quique Quinto (jucat de Foca, jucat de Fernando Villa) nu este Henry al V-lea al lui Shakespeare, regele din istoria sângeroasă a Angliei, care intră în luptă cu Franța, pentru că ar fi primit un cufăr cu mingi de tenis din partea Delfinului. Quique nu pornește la război împotriva regelui Franței, nu ucide nobili englezi din cauza unei tentative de trădare, nu ucide un soldat din propria armată ca demonstrație a politicii sale împotriva furtului pe câmpul de luptă, nu asediază orașe franțuzești, nu ordonă uciderea soldaților ostatici francezi și nu se îndrăgostește de prințesa Franței pentru a forma o alianță între cele două state prin căsătorie.
Quique Quinto este un copil de opt ani, plin „de depresie și de lene” – un slogan pe care publicul de toate vârstele învață repede să îl repete cu entuziasm ori de câte ori îi este indicat de actorul mexican (care îl rostește chiar în limba română!). Quique primește din partea Corbului cel Rău, sol al Regelui OrdindeInterzis, mingi de tenis. Dar nu pornește un război cu cel din urmă din cauza aceasta. El pornește în călătorie spre tărâmul Cenzurii numai atunci când supușii săi, reprezentați de Sir Țânc Pâine cu Lapte (conducătorul bebelușilor, jucat de Zote) și Lady Ochi Tandri (păpușa-robot, ambasadoarea jucăriilor pierdute, jucată tot de Zote) îi spun că au nevoie de resurse pentru a da petreceri.
Quique se îmbarcă (la propriu și la figurat) într-o aventură spre tărâmul adulților, un tărâm searbăd, secat de fericire și condus de un rege cu comportament literalmente de maimuță ținută în cușcă. Un comportament care îi amuză pe cei mici și care este, în același timp, un semn destinat receptării adulților din public: este o reprezentare simbolică pentru lipsa de libertate și de imaginație a adulților, care nu mai pot gândi creativ (în comparație cu imaginația încă bogată a lui Quique).
„¿Que con Quique Quinto? / What with Quique Quinto? / Ce-i cu Quique al V-lea?” devine, astfel, un fel de Bildungsroman teatral în ritmuri, culori, pantomimă, personaje și acțiuni tipice basmelor pentru copii. Song-urile specifice cabaretului sunt catchy pentru publicul tânăr: copiii prezenți în sală se bucurau de structura spectacolului, familiară din filmele de animație destinate lor; în timp ce pentru publicul matur, întocmai îndeplinindu-și scopul, song-urile erau un comentariu la adresa unor teme care trec ușor peste capul micuților. Refrene precum cele în care viața de adult este descrisă ca fiind „regatul fără lumini”, „regatul interdicțiilor”, o mare pe care doar „cu iubire, furtunile vin și pleacă” sau momente de rap în care se explică faptul că „o problema nu e o problemă dacă nu are o soluție” răsună adânc în conștiința publicului matur.
Pantomima simplă, eficace și corect executată, schimbările de costum, de voce, de ticuri verbale sau fizice, de atitudine și de postură realizate pentru fiecare personaj în parte sunt elemente care îi amuză pe cei mici și care îi impresionează pe cei mari. De asemenea, folosirea eficientă a fiecărui obiect de decor (funie, lanternă, găleți, bucăți de material, bețe, tălăngi etc.) reprezintă un aspect care urmează în mod riguros teoria de teatru conform căreia sunt acceptate în scenă exclusiv obiectele ce vor fi folosite (și, în acest caz, foarte bine reutilizate) de către interpreți.
Până la urmă, „¿que con Quique Quinto”? Răspunsul este simplu: se maturizează. Este surprinsă tranziția unui copil într-un adolescent rebel (care conduce, simbolic, o revoluție împotriva cenzurii specifică adulților). Rebeliunea sa nu este fără cauză: el militează pentru o viață de viitor adult care să își păstreze, totuși, culorile vii ale anilor „imaginației și smintelii”.
Ce-i cu publicul? Publicul tânăr, de vârsta lui Quique, se distrează pentru că intră ușor în universul colorat creat de actorii ambulanți ai Cabaretului Nautilius și de prietenul lor, Ariel; copiii se bucură sincer de toate cântecele, de toate jocurile de lumini și de toate gag-urile pe care aceștia le fac. Publicul matur, de vârsta lui Foca și a Zotei, are ocazia să se întoarcă la vârsta inocenței, la vârsta la care „lăsăm magia teatrului să ne pătrundă” (astfel îndemna un alt song al spectacolului).
Trebuie să prețuim această lecție oferită în chip distractiv și necesar copilăros de către marinarii-actori ambulanți ai navei Cabaretul Nautilius. Să nu uităm că Zote și Foca au venit tocmai din Mexic și în Craiova „au existat pentru o clipă, căci navighează neîncetat”, să aducă bucurie în toate insulele-orașe din oceanul teatrului și din mările imaginației.
Cronică realizată de
ANDRADA – IOANA COICIU (Teatrologie, master anul I – Studii de Teatru și Performance)
Nume companie: EFE TRES Teatro & Doctor Misterio, Mexic
Regizor: Andrés Carreño
Distribuție:
Montserrat Ángeles Peralta – Zote
Fernando Villa – Foca
Claudia Arellano – Ariel
Echipa de creație:
Muzică originală – Claudia Arellano
Costume, lumini, scenografie – Mauricio Ascencio
Machiaj – Brenda Castro
Poster design – Wendy Quintanar
Fotografie – INBA/CITRU, fot. Gabriel Morales
Producător executiv – Allan Flores