Interviu Alexander Hartmann (Teatrologie) – Vlad Drăgulescu
Festivalul Internațional Shakespeare, aflat la a XIV-a ediție, desfășurat în perioada 16-26 mai 2024, reunește peste 300 de evenimente: spectacole, concerte, expoziții, parade, sesiuni de comunicări, conferințe, lansări de carte, ateliere teatrale studențești etc. Nume consacrate ale regiei de teatru, dintre care amintim Robert Wilson, Peter Brook, Declan Donnellan, Robert Lepage sunt punctul central al programului Festivalului, cărora li se alătură tineri aflați la primele spectacole, prezentate în secțiunea special dedicată, UNATC Fringe Festival – Shakespeare unleashes students.
Fondat în 1994, Festivalul Internațional Shakespeare de la Craiova este organizat de Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova și Fundația Shakespeare, cărora, la 30 de ani de la prima ediție, li se adaugă ca partener Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, București.
Pentru o privire de ansamblu asupra Festivalului, stăm de vorbă cu domnul Vlad Drăgulescu, președintele Festivalului Internațional Shakespeare, directorul Direcției Creație și Cercetare Artistică a Teatrului Național „Marin Sorescu” Craiova, căruia îi mulțumim pentru amabilitatea de a răspunde invitației noastre.
Alexander Hartmann: Dublă specializare în actorie și agricultură, cu facultăți urmate o perioadă în paralel, multiple inițiative și proiecte în domeniul cultural ca președinte al Asociației I.S. Drăgulescu, fondator al Companiei Teatrulescu, fondator al Teatrului Cel Mai Mic, profesor asociat la Facultatea de Litere – Departamentul de Arte în perioada 2007 – 2009, din 2012 și până în 2016 manager al Filarmonicii „Oltenia” din Craiova și director al Festivalului Internațional Craiova Muzicală, președinte al Asociației Craiova Capitală Europeană a Culturii 2021, în intervalul 2013-2014, din noiembrie 2016 director artistic al Teatrului Național „Marin Sorescu”, din 2021 vicepreședinte al ESFN – European Shakespeare Festivals Network, inițiatorul proiectului „HEKTOMERON – 100 days / 100 stories / 100 directors from 100 countries”, președintele Festivalului Internațional Shakespeare, aflat la a 14-a ediție, sunt tot atâtea ipostaze în care Vlad Drăgulescu a demonstrat de-a lungul carierei că este un om căruia nu-i displac provocările.
Care au fost și sunt principalele provocări în organizarea Festivalului Internațional Shakespeare?
Vlad Drăgulescu: Ele vin din dimensiunea Festivalului, care este întotdeauna fluctuantă, de exemplu anul acesta avem 380 de evenimente în 70 de spații. Provocarea este să reușim să construim o structură prin aceste evenimente și prin aceste spații, astfel încât aceasta să însemne ceva pentru oamenii care vin la spectacolele respective. Anul acesta deviza este „Comunitățile construiesc Festivalul” și practic provocările de aici vin, din implicarea cât mai multor comunități, din a da cât mai multor oameni voce, pentru că avem o varietate de forme în care putem să ne exprimăm și să încercăm să găsim un Shakespeare pentru fiecare. Aceasta este principala provocare: să ajungem la oameni. Organizatoric – sigur – tot timpul sunt provocări, sunt dificultăți; dar, în ciuda sacrificiilor, suntem fericiți pentru că reușim, cu toate eforturile pe care le face întreaga echipă, care, în prezent, are 500 de oameni, să aducem în fața oamenilor ceea ce ne-am propus și să-i vedem zâmbind, să-i vedem bucurându-se, să-i vedem plângând în cazul în care sunt emoționați în felul acesta și, cel mai mult și cel mai mult, să-i vedem în interacțiune și să simțim că suntem împreună și că reușim, împreună cu publicul, să creăm acest festival.
A.H.: Aceasta anticipează următoarea mea întrebare, care este simplă: De ce Shakespeare? Cu toții am avut o primă întâlnire cu opera lui William Shakespeare, fie că a fost la un spectacol de teatru, lecturându-i textele sau urmărind o ecranizare. Faptul că se joacă de mai bine de patru secole dovedește că textele sale au trecut cu brio testul timpului, cu toate că, în funcție de epocă și spațiu, au existat aspecte diferite cu care oamenii au rezonat din opera marelui dramaturg. De ce Shakespeare pentru Vlad Drăgulescu și pentru societate acum și aici?
V.D.: În primul rând, a început cu Shakespeare pentru că domnul Boroghină era și este un mare iubitor al operei lui Shakespeare. Răspunsul meu este că este cea mai bună formă, în arta noastră teatrală, de a comunica. Shakespeare se montează oriunde în lume. Dacă te duci în Burkina Faso, vei găsi un spectacol Shakespeare; fiecare teatru, fiecare formă de exprimare pentru mine este importantă: te duci în Japonia, te duci în Argentina, te duci oriunde și, practic, Shakespeare devine un limbaj internațional. Cu toți învățăm că există Nord, că există Sud, că există Vest, că există Est. Și cu toții învățăm că există Shakespeare. Shakespeare este un punct cardinal suplimentar, care se mișcă între Nord, Sud, Vest… Este acel lucru care ne unește, din punctul nostru de vedere ca oameni de teatru, dar și ca spectatori – cred că sunt foarte puțini oameni care nu au auzit măcar o dată numele Wiliam Shakespeare sau nu au auzit măcar o dată de Romeo și Julieta sau Visul unei nopți de vară. Noi îl folosim poate mai mult ca niciodată pe Shakespeare nu să vorbim despre teatru, ci să vorbim despre oameni, pentru că Shakespeare a studiat foarte bine acest lucru și iată că se potrivește cu atâtea culturi din lume. Atâtea culturi iau personajele lui Shakespeare, le adoptă: dacă vorbim de Japonia, spectacolul Richard al II-lea, la Sala „I. D. Sârbu”, sau dacă vorbim de spectacolul trupei Tang Shu-wing Theatre Studio, regizat de Tang Shu-wing, un spectacol non-verbal, personajele lui Shakespeare și-au găsit loc în cultura din Hong Kong și a rezultat acest spectacol fără cuvinte, automat accesibil tuturor. Vorbim de un Hamlet flamenco – un altfel de limbaj –, un Hamlet coregrafic, al lui Robert Lepage, de la finalul Festivalului, sau – de ce nu? – un Hamlet bazat pe actor și pe textul pe care actorul îl spune, al lui Declan Donellan, de asemenea prezent în Festival. Dacă atâtea comunități și atâtea culturi reușesc să și-l apropie pe Shakespeare și să-l folosească pentru a-și exprima identitatea, înseamnă că într-adevăr acest punct cardinal devine un soi de creuzet în care lucrurile se amestecă: problemele cotidiene cu probleme pe care omenirea le-a avut dintotdeauna și poate cu probleme anticipate, ale viitorului, pentru că de multe ori avem regizori care sunt vizionari și pot să anticipeze prin creația lor ceva din ceea ce urmează să se întâmple.
A.H.: Participarea Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică la Festivalul Internațional Shakespeare a luat amploare cu fiecare ediție, anul acesta colaborarea dintre Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova și UNATC concretizându-se în proiectul „Educație prin și pentru cultură și arte”, cu un număr de 450 de studenți implicați în peste 100 de evenimente – spectacole de teatru, coregrafice, de păpuși-marionete, parade, sesiuni de întrebări și răspunsuri, expoziții permanente, instalații performative, ateliere de jocuri teatrale, sesiuni de comunicări, ateliere de cercetare etc. Care sunt direcțiile de dezvoltare interinstituțională pe care Teatrul și le propune în relație cu UNATC și alte instituții academice?
V.D.: Revin la deviza noastră, menționată la început: „Comunitățile construiesc Festivalul”, pentru că mai mult ca niciodată vrem să dăm înapoi oamenilor ceea ce primim de la ei. Sigur, acesta este un festival sprijinit majoritar de instituții publice: Primăria Municipiului Craiova, Ministerul Culturii, Ministerul Educației, Consiliul Județean Dolj, Institutul Cultural Român; și automat aceasta ne face pe noi să fim datori tuturor oamenilor de unde provin aceste resurse, în sensul de a le da înapoi ceva, iar cel mai important lucru pe care-l putem da se adresează tinerilor. Și pentru a ajunge la tineri automat avem nevoie de cea mai puternică resursă, practic de sufletul oricărui festival: de studenți și de tineri. UNATC este în mod logic partenerul cel mai indicat și mă bucur teribil că ați venit alături de noi și că sunteți, de anul acesta, coorganizator al Festivalului și veniți cu acest suflu tânăr: mergeți în școli, faceți toate aceste activități [nn. menționate în întrebare], care nu fac altceva decât să construiască viitorul. Împreună construim un viitor public, împreună construim viitori actori, viitori regizori și cred că mai important decât tot e să construim viitori oameni, prin această relație în care venim cu spectacole de vârf, cum ar fi cele ale lui Robert Wilson, Peter Brook, Robert Lepage, dar venim și cu cei care în prezent sunt pe băncile UNATC și mergem cu ei până pe băncile școlilor din Craiova, în cadrul acțiunilor organizate de studenți. Construim și, practic, pentru mine este foarte important să învățăm foarte mult de la societate. Noi învățăm foarte mult de la voi, de la studenți, voi învățați de la societate și toți, împreună, învățăm și înțelegem cum ar trebui să construim un festival al viitorului. În viitor, peste 10 ani, sper să nu mai știe nimeni cine este organizatorul, cine este directorul, ci să știe că, la sfârșit de mai, trebuie să facem Festivalul: fie că vorbim de comunități academice – Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova ni s-a alăturat printr-un simpozion, Universitatea din Craiova prin Facultatea de Litere, Facultatea de Automatică, de Mecanică, de Horticultură, de Economie –, fie că vorbim de comunitățile de locuire, unde spectacolele se desfășoară, uneori în curțile blocurilor și, gradual, și în scara blocului. Practic UNATC, împreună cu Teatrul Național și cu Fundația Shakespeare vor da un model cultural – educațional de conviețuire și de viață, pentru că, în definitiv, fie că este el de teatru sau de muzică, festivalul este o sărbătoare a vieții, pe care o realizăm împreună.
Interviu realizat de
ALEXANDER HARTMANN (Teatrologie, licență – Jurnalism Cultural anul I),
avându-l ca invitat pe
VLAD DRĂGULESCU (Director Direcția Creație și Cercetare Artistică al Teatrului Național „Marin Sorescu” Craiova, Președintele Festivalului Internațional Shakespeare)