#UnatcFringe.3accente
Interviu Ariana Paul (Master – Studii de Teatru și Performance, anul I) – lect. univ. dr. Diana Păcurar, coordonatorul UNATC Fringe
La 30 de ani de la prima ediție a Festivalului Internațional Shakespeare care a adus la Craiova cele mai mari nume ale regiei internaționale de teatru, UNATC „I.L. Caragiale” București s-a alăturat Teatrului Național „Marin Sorescu” Craiova cu o secțiune specială – „UNATC Fringe – Shakespeare Unleashes Students”. Timp de 11 zile, în 22 de spații alternative, dispersate în întregul oraș, studenții UNATC au dat viață creațiilor lui William Shakespeare și au recompus universul shakespearian în mijlocul comunității. Coordonatoarea acestei secțiuni este Diana Păcurar, lect. univ. dr. al catedrei de Regie, care a fost alături de studenți pe tot parcursul festivalului.
Ariana Paul: Cum se vede din perspectiva coordonatorului toată experiența UNATC Fringe?
Diana Păcurar: Acum, la final de festival și după multă muncă, se vede frumos. Eu sunt împlinită pentru că am văzut cât de bucuroși au fost studenții de faptul că foarte mulți oameni au venit să îi vadă și să le aprecieze munca. Am observat că oamenii sunt interesați să fie alături de noua generație de artiști. Participarea într-un astfel de festival este foarte necesară. Nu știu cât de mult am conștientizat acest lucru înainte, dar în timpul festivalului mi-am dat seama că e foarte importantă întâlnirea dintre studenți și publicul larg în acest mod. Studenții au avut ocazia să joace în spații diverse și să se adapteze situațiilor imprevizibile. Cel mai minunat lucru este faptul că se creează niște întâlniri foarte frumoase care îți pot schimba viața. Întâlniri spectatori-actori, actori-oameni de teatru, chiar viitori colegi. Poți trăi o experiență care să fie declanșatoare și care să îți influențeze mult parcursul. Până la urmă, acestea sunt experiențele care îți rămân. E un context foarte fain, o experiența necesară pentru studenți, așa că mi-ar plăcea să aibă o continuitate.
A.P.: Ai amintit de adaptarea la situații imprevizibile, ați avut parte de astfel de experiențe?
D.P.: Da. O experiență memorabilă e cea pe care am avut-o în pasajul Lipscani, unde s-a jucat un spectacol imersiv numit „Tunelul pasiunilor lui Shakespeare”, regizat de studentele din anul I, Masteratul de regie, cu studenții din anul III, de la Arta Actorului. În pasajul respectiv există un spațiu în care cei din Asociația surdomuților își petrec activitățile recreative. Ei nu știau că noi avem spectacol, iar noi nu știam că ei au organizat un meci de table acolo. A fost o situație în care ne-am trezit într-o imposibilitate de a comunica, deoarece dânșii nu voiau să se mute, iar noi aveam de susținut un spectacol în același spațiu. Noi am început să ne gândim la tot felul de soluții pentru a-i integra în scene, dar într-un final, ne-au lăsat să susținem spectacolul și totul a ieșit foarte bine. Cu siguranță e un eveniment pe care nu îl voi uita. Un alt moment foarte frumos e cel legat de spectacolul „Visul unei nopți de vară”. Spectacolul trebuia să fie de la ora 21.00, mai erau 5 minute până la începerea lui, dar ploua torențial. Așa că eram pe punctul de a anula spectacolul. Am ieșit în fața scenei să scoatem ceva din priză, iar în public am observat că erau spectatori cu umbrele care voiau să vadă spectacolul. În următoarele 5 minute s-au strâns și mai mulți oameni care ne-au spus că rămân și că își doresc mult să vadă. La scurt timp ploaia s-a oprit, iar ei ne-au așteptat 40 de minute să curățăm scena. Am strâns toată apa, oamenii au dorit să ne ajute, au șters și ei scaunele. A fost o muncă împreună, iar la final spectacolul s-a jucat cu multă bucurie. Cred că acesta şi era scopul nostru, de fapt, anume întâlnirea cu publicul care se imersează cu tot ceea ce facem noi.
A.P.: Ce înseamnă pentru tine Shakespeare din punctul de vedere al unei regizoare? Dar din ipostaza profesorului?
D.P.: Examenul meu preferat din toată studenția a fost cel din operele lui Shakespeare. Acela a fost momentul în care ne-am distrat cel mai mult și în care ne-am unit. Cred că operele lui au capacitatea de a unifica și de a coagula o echipă artistică. Momentan nu am montat, încă, Shakespeare, pentru că îmi e teamă. Cred că există acolo un zid față de acest dramaturg, încât mă face să îmi fie teamă de a-l transpune în cheia mea de lectură. Dar nu e târziu. La un moment dat mă voi prinde de unde să-l apuc. Cred că mi-ar plăcea să montez „Regele Lear”.
În ceea ce privește poziția mea de profesor, ador să desfac textul alături de studenți. Întotdeauna există această dublă etapă- prima în care toată lumea e speriată de greutatea cuvintelor, iar apoi vine cea de-a doua, care implică desfacerea textului. Brusc totul devine foarte firesc, actual, personal. Bucuria din ochii studenților când realizează că e despre ei și pentru ei, mi se pare ceva minunat. A fost un proces foarte drag să lucrez cu ei pentru momentele lor din festival, unde am fost alături de cei din anul I, de la masteratul de regie. Ne-am dorit ca „Tunelul pasiunilor lui Shakespeare” să fie un spectacol în care să adaptăm textul pentru spațiul stradal, să fie ceva imersiv. Ne doream ca publicul să simtă că e despre el, pentru el. M-am distrat mult și mi-am adus aminte foarte mult de anii din studenție.
Interviu realizat de
ARIANA PAUL ( Master, anul I, Studii de Teatru și Performance)
având-o ca invitată pe
lect. univ. dr. DIANA PĂCURAR
Coordonator UNATC FRINGE