Interviu realizat de Bianca Băndărău, anul III Teatrologie – Jurnalism teatral, Management cultural
Timp de șapte zile, în timpul Festivalului „Săptămâna Teatrului Tânăr” desfășurat în Buzău la Teatrul „George Ciprian” între 19 și 25 octombrie, Mihaela Mardare și Bogdan Florea au fost cei care au întâmpinat publicul și au deschis fiecare seară de festival. Simpatici și carismatici, ei au oferit momente pline de voie bună și creativitate. Este timpul să-i descoperim și noi pe ei!
Bogdan Florea este actor, absolvent al studiilor de licență și master din cadrul UNATC „I.L. Caragiale”. Crede că teatrul este locul în care totul devine posibil, că atunci când ai călcat cu piciorul pe scenă uiți cine ești tu și slujești cu toate armele tale spectacolul. A descoperit teatrul la șapte ani, în sufragerie, vizionând filmul „Days of Thunder” și remarcându-l pe Tom Cruise. Părinții îl vedeau medic, dar în clasa a XI-a a început să colinde România cu o trupă de actori amatori. În această stagiune îl putem vedea la Teatrul Bulandra, în „Coriolanus” și la Teatrul Național din București în „Biloxi Blues”.
Mihaela Mardare este actriță și studentă în anul I, la Masterul de Pedagogie din cadrul UNATC „I.L. Caragiale”. Își dorea să fie actriță de la cinci ani și a pus prima cărămidă a visului său când a intrat la Liceul de Artă „Dinu Lipatti”, la Actorie. Apoi a urmat studenția la UNATC și meseria „furată” în timpul facultății. În această stagiune o puteți vedea la Ploiești, pe scena Teatrului Imaginario, în „Cei doi tineri din Verona” și „Flautul Fermecat” și la Teatrul de Comedie din București în „Totul în grădină”.
Am stat de vorbă cu Mihaela și Bogdan despre cum au resimțit ei Festivalul și cum văd lumea teatrului astăzi. Fac parte din generația actorilor tineri, care trăiesc cu dorința de a se dezvolta personal și profesional și de a arăta prin intermediul muncii lor că scena teatrului românesc merită să aibă spectatori mulțumiți.
Suntem în a șasea zi a festivalului. Cum a fost pentru voi experiența până acum?
Mihaela Mardare: Până acum am prezentat evenimente mici, prin școala generală și liceu. Nu am mai prezentat niciodată un Festival de Teatru. Nu am fost nevoiți să prezentăm formal, cum vedem noi la televizor, iar acest lucru mi s-a părut că ne-a adus foarte aproape de public.
Bogdan Florea: Prezentările noastre, după cum îi știm noi pe Vlad (n.r. Vlad Trifaș, Directorul artistic și selecționerul Festivalului) și pe Cosmin (n.r. Cosmin Pană – Departamentul de Logistică al Festivalului), nu aveau cum sa fie prezentări standard. În prima seară, am intrat într-o cheie formală, dar în următoarele seri, Vlad a venit cu idei proaspete pentru a aduce publicul aproape și a îl introduce în cheia spectacolului care urma să se joace. Pentru noi e un privilegiu să poti să lucra așa.
Credeți că prezentările voastre au avut impact asupra publicului?
Mihaela Mardare: Sper că am reușit să aducem publicul cât mai aproape de noi. Cred că în special publicul tânăr. Ei sunt atrași de zona jucăușă, liberă, relaxată, departe de formalitate și seriozitate.
Bogdan Florea: Cu siguranță am avut impact asupra publicului pentru că felul în care am prezentat ne-a permis să-i aducem pe cei din sală mai aproape de spectacol. De multe ori se întâmplă ca oamenii să vină la teatru poate puțin timizi, să nu știe la ce să se aștepte. Este important ca noi să îi ajutăm să se relaxeze, să le oferim informații pertinente despre locul în care se află și ceea ce urmează să vizioneze.
Să presupunem că de mâine spectatorul de teatru ar înceta să mai vină la spectacole. Cum ați acționa voi pentru a-l convinge să vină în continuare?
Bogdan Florea: Dacă noi i-am putea convinge că ar putea avea nevoie de teatru, atunci ei ar putea să continue să vină. Misiune care nu ar fi ușoară deoarece există din ce în ce mai multe locuri în care ai putea să te duci. Cred că are legatură cu tema spectacolului pe care ar urma să îl vadă. De multe ori rolul teatrului este cel educațional, iar noi sperăm ca mesajul spectacolului și abordarea regizorală să transmită ceva perceptibil publicului. Eu, ca om de teatru, trebuie să creez un produs astfel încât publicul să poată percepe că ar putea avea un beneficiu. Dacă noi scoatem în evidență beneficiul, atunci misiunea e îndeplinită și vor fi oameni la spectacole.
Mihaela Mardare: În prima zi nu aș face nimic fizic. Aș face un plan foarte bine pus la punct, așa, cu liniuțe, ca la școală. Mi-aș aduna o echipă de oameni și aș face ceva pe stradă: cu muzică, dans, teatru.
Cum ați descrie un spectacol valoros?
Bogdan Florea: Aici intervine subiectivitatea. Când ajungi pe scaunul spectatorului cel mai bine e să nu ai așteptări. Valoarea spectacolului reiese din ceea ce trăiești tu pe parcursul lui. Atâta timp cât ajungi într-un fel la spectacol și pleci în alt fel, spectacolul este valoros.
Pentru actor orice spectacol ar trebui să fie unul valoros, nu cred că ar trebui să faci o selecție. Tu, ca actor, ar trebui să te dedici cu potențialul tău maxim și să te pui în slujba spectacolului, a mesajului pe care urmează să-l transmiți.
Mihaela Mardare: Un spectacol care te face să trăiești detașat.
Cum vă doriți să fie un profesor, un mentor, un regizor?
Bogdan Florea: Un Vlad Trifaș și un Cosmin Pană. Eu îmi doresc claritate. Să-mi spui astfel încât să înțeleg, să dezbatem idei, să te contrazic și să-mi dovedești că nu e așa. Să te cred și să lucrăm astfel încât să ajungem să slujim aceluiași scop.
Mihaela Mardare: Comunicare reală și activă. De acolo se așază lucrurile pentru că nu avem cum să avem cu toții din prima ideea bună. Dacă oamenii sunt clari în exprimare, te încurajează atunci când ai nevoie și încearcă să-ți înțeleagă mai întâi punctul de vedere ca mai apoi să te contrazică, nu ar avea cum să nu iasă un produs cel puțin decent.
Îmi puteți da un exemplu?
Bogdan Florea: Amândoi l-am avut profesor pe Paul Chiribuță și asistenți pe Vlad Trifaș și Cosmin Pană. Sunt oamenii care ne-au îndrumat spre adevăr într-un fel în care nu-ți explică ei ci îți dau indicații să-ți dai tu seama. Teatrul e pe făcute nu pe vorbite.
Ce ați descoperit cel mai frumos în voi cu ajutorul teatrului? Dar ceva mai puțin plăcut?
Bogdan Florea: Totul. Teatrul ne-a demonstra că noi ca oameni conținem totul în noi, frumos și oribil, capacitatea de a fi orice. În egală măsură, toate lucrurile bune și toate lucrurile rele, iar teatrul este locul care-ți permite să fii orice.
Mihaela Mardare: M-a ajutat să mă cunosc pe mine din ce în ce mai mult, în fiecare zi. Să nu uit să încerc să fac asta, să mă ascult, să mă întreb, să îmi răspund, să mă înțeleg. Teatrul te forțează, în sensul pozitiv, să-ți dorești să-ți placă să descoperi și să te autodepășești.
Noi, ca oameni, ne facem planuri. Poate prea multe planuri. Voi aveți conturate planuri pentru viitor? Așteptați un rol anume sau o colaborare?
Bogdan Florea: Planurile astea fac parte din gândurile intime pe care ți le spui înainte de culcare. E o bătălie pe care o duci în fiecare zi cu sistemul din care faci parte, dar mereu găsești poteci pe care să le parcurgi. Eu nu cred că-ți propui să faci artă când începi să lucrezi la un proiect, arta e o consecință a adevărului care reiese din vorbele tale și a partenerilor pe care îi ai.
Mihaela Mardare: Pe termen lung cel mai mult îmi doresc să evoluez ca artist: să învăț să cânt la pian, la chitară, să citesc cât mai mult, să încerc să scriu, să regizez, să pictez. Să explorez toate ramurile artei, nu numai actoria.
Pe termen scurt am un mic proiect în care cred. Am scris împreună cu colegii mei un text, noi îl regizăm, ne ocupăm de lumini, de sunet. Este foarte greu, frustrant uneori, dar te obligă să greșești, să înveți din greșeli, iar dacă nu va ieși extraordinar să crezi că ai avut de învățat. Următoarele proiecte vor ieși din ce în ce mai bune. Cert e că nu mă opresc.
Bogdan, ai amintit o bătălie pe care o ducem cu sistemul. Ce nu merge atât de bine în lumea artistică din zilele noastre?
Bogdan Florea: Nu dau vina în totalitate pe sistem pentru că a avut și are părțile lui bune. Cred însă că marea problemă, pentru tineri în special, este incertitudinea. Când ieși din facultate cu diploma în mână nu ai nicio certitudine că a doua zi sau peste două luni vei pune în practică ceea ce ai învățat. Trăiești într-o nesiguranță continuă, iar asta nu este un lucru benefic pentru creație. Depinde de fiecare om cum lucrează sub presiune și cât crede că nevoia te învață. Ai perioade în care lucrezi foarte mult și perioade în care te trezești și te întrebi „Eu astăzi ce fac?”.
Ce face un actor când nu are ce face?
Bogdan Florea: Dezvoltare personală. Citește.
Ce cărți ați recomanda viitorilor studenți la actorie?
Mihaela Mardare: Eu îi sfătuiesc să citească multe piese de teatru. Mi se pare important ca oamenii să-și caute cărțile de care au nevoie și să-și dea seama că au nevoie de ele.
Bogdan Florea: Înainte l-aș întreba dacă iubește teatrul sau se iubește pe el în teatru. În funcție de răspuns i-aș putea recomanda ceva mai departe sau nu, pentru că nu e vorba doar despre tine. Dacă scopul tău este să ai succes și să fii faimos atunci ai greșit locul.
Există o notă de subiectivitate în răspuns. Eu aș menționa Shakespeare împotriva preconcepțiilor lumii despre el. Dacă ajungi să înțelegi dimensiunea operei lui, atunci vei putea cu ușurință să dezlegi dimensiunea altora.
Să înțeleg că a avea succes este o întâmplare plăcută, dar nu ar trebui să fie un scop?
Bogdan Florea: Da. Succesul nu ar trebui să fie un scop ci o consecință a ceea ce faci, iar ceea ce faci trebuie să te depășească. Dacă nu ai un meșteșug bine pus la punct pe care să îl folosești este foarte greu să ajugi în vârf și să te păstrezi aoclo.
Cum te-a ajutat experiența lucrului la spectacolul „Coriolanus” de la Teatrul Bulandra?
Bogdan Florea: Doi ani de zile cu Alexandru Darie la repetiții a fost ca un master. Nu am învățat numai actorie ci și un altfel de disciplină. Teatrul Bulandra are o energie total diferită față de restul teatrelor. În opinia mea, umilă, acolo mă simt cel mai bine și simt că slujesc ceva mai mare decât propria mea persoană.
Faceți parte din generația tânără a breslei și schimbarea ține de voi. Ce tineri ați recomanda publicului?
Mihaela Mardare: Acum îmi vin în minte cei cu care am lucrat recent: Ștefan Pavel, Andrei Radu, Cătălin Bucur, Robert Ciupitu, Teodora Sandu, Mircea Anghel, Monica Odagiu, Vlad Galer, Vlad Lință, Vlad Teodorov, Liviu Chițu.
Bogdan Florea: Sunt foarte mulți, tineri cunoscuți și mai puțin cunoscuți. I-aș menționa pe: Catinca Maria Nistor, Tavi Costin, Vlad Brumaru.
Dacă v-ați afla din nou la momentul 0, în care puteți alege actoria, ați alege același drum sau ați schimba ceva?
Bogdan Florea: Exact același drum, niciun pas în lateral.
Mihaela Mardare: Și eu la fel.
Ce nu ar trebui să spună un actor despre el niciodată?
Bogdan Florea: Nu cred că ar trebui să se limiteze și să nu spună nu pot.
Mihaela Mardare: Să nu spună: nu pot, nu vreau, nu am chef.
Dacă tu ai fi un cuvânt, acela ar fi…
Mihaela Mardare: Mult.
Bogdan Florea: Nelimitat.
